IERUSALIMUL

... a fost menţionat pentru prima dată în Biblie atunci când Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec...

ierusalim-blog_mm


Ierusalim înseamnă «cetatea/întemeierea/temelia păcii». Acest nume se află de la înfiinţarea cetăţii în contradictie cu realitatea, deoarece nici un alt oraş din lume nu are un nume atât de controversat. Exact din acest motiv acolo este necesară «pacea». Suntem chemaţi să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, deoarece oraşul reprezintă o zona de conflict:

«Rugaţi-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea în casele tale domneşti» (Psalmul 122, ver. 6-7).«Rugaţi-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea în casele tale domneşti» (Psalmul 122, ver. 6-7).

Cetatea împăratului misterios
Ierusalimul este menţionat pentru prima oară în Geneza 14,18. Acolo Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec, împăratul Salemului (în urmă cu aproximativ 4000 de ani). În acea vreme, Salemul făcea parte din teritoriul Canaanului, care era la rândul lui o provincie a imperiului faraonilor din Egipt.

Cetatea împăratului David
Până în vremea lui David (în urmă cu aproximativ 3000 de ani), cetatea Ierusalim nu a fost cucerită de israeliţi, ci s-a aflat sub conducerea iebusitilor, David a cucerit-o însă şi i-a acordat o mai mare importanţă (vezi 1 Cron. 11,4-7.9; 2 Sam. 5,6-10). Deoarece ea nu făcea parte din teritoriul nici unei seminţii a poporului Israel, cetatea a fost ideală pentru a fi numită capitală, pentru a conferi întregului popor o nouă identitate. Ulterior David a adus la Ierusalim chivotul legământului, cu capacul ispăşirii (vezi 2 Sam. 6; 1 Cron. 13-15).

Cetatea Dumnezeului celui viu
În anul 967 i.Cr., împăratul Solomon a construit Templul din Ierusalim că loc al întâlnirii omului cu Dumnezeul cel viu. La dedicarea festivă a Templului citim că Dumnezeu Însuşi S-a legat într-un mod unic de cetate: «Ierusalimul l-am ales, pentru că în el să locuiască Numele Meu şi pe David I-am ales să domnească peste poporul Meu Israel» (2 Cron. 6,6, citiţi şi 2 Cron. 5,11-14; 6,5; 7,11.12.15). Prezenţa lui Dumnezeu a umplut Templul. Iată ce face Ierusalimul atât de special şi de ce este el deosebit de toate celelalte oraşe din lume.

Cetatea centrului evreiesc
Perioada de prosperitate a Ierusalimului a atins apogeul în timpul lui David şi Solomon, în urmă cu aproximativ 3000 de ani. De atunci Ierusalimul este nucleul culturii, tradiţiei şi religiei evreieşti. Cu toate că cetatea a fost distrusă de 17 ori, ea a rămas permanent în amintirea poporului evreu, oriunde s-ar fi aflat acesta. Şi în perioada post-biblică, lerusalimul a reprezentat o ţintă arzătoare pentru poporul evreu. Pesahul, cea mai importantă sărbătoare din iudaism, se încheie în fiecare an cu urarea: «Anul viitor la lerusalim!» Chiar şi în cea mai frumoasă zi din viaţă, ziua nunţii, oamenii se gândesc la lerusalim când sparg cu piciorul un pahar. Această acţiune simbolică este făcută în amintirea distrugerii Templului din lerusalim.

Cetatea necredinciosiei şi a înfrângerii
În anul 586 i.Cr., lerusalimul a fost cucerit de trupele babiloniene ale lui Nebucadnetar. Cetatea a fost dărâmată, iar centrul ei spiritual, Templul Domnului, a fost distrus în totalitate. Ieremia, L-a întrebat plin de durere pe Dumnezeu:

«L-ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti, aşa că nu mai este nici o vindecare pentru noi ?» (ler. 14,19 ). Dumnezeu nu i-a mai ajutat din cauza păcatelor lor, astfel că S-a îndepărtat de lerusalim, cetatea rămânând fără apărare. lerusalimul a fost distrus din cauza vinovăţiei sale în faţa lui Dumnezeu (vezi ler. 14,17-22; 15,1). Răspunsul Lui a fost: [guestpost]«Cine să aibă milă de ţine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate? M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc; sunt satul de milă» (ler. 15,5-6).«L-ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti, aşa că nu mai este nici o vindecare pentru noi ?» (ler. 14,19 ).
Dumnezeu nu i-a mai ajutat din cauza păcatelor lor, astfel că S-a îndepărtat de lerusalim, cetatea rămânând fără apărare. lerusalimul a fost distrus din cauza vinovăţiei sale în faţa lui Dumnezeu (vezi ler. 14,17-22; 15,1).

Cetatea dorului evreiesc
lerusalimul a rămas însă centrul dorului evreiesc. Profetul Daniel, care a fost deportat în Babilon, nu şi-a putut
uita patria. Iată cum se ruga el:

«Ascul- ta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprhanirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari» (Dan. 9,17-18).

Cetatea lui Mesia
lerusalimul a fost locul în care Mesia a predicat, a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la cer, dar şi locul unde EI, Se va întoarce, după cum a prezis, la sfârşitul vremurilor (citiţi în acest sens Zah.14,1).
lerusalimul a devenit locul de naştere al primei biserici mesianice evreieşti şi zeci de mii de evrei au venit la credinţă în perioada următoare. lerusalimul a fost şi locul din care vestea bună a mântuirii s-a răspândit în întreagă lume.

De 2000 de ani cetatea este călcată în picioare de neamuri
Domnul Isus a vorbit în mod profetic despre viitorul Ierusalimului (vezi Luca 19,41-48; 21,25). Distrugerea acestuia a avut loc în anul 70 d.Cr. Au murit atunci peste 1,1 milioane de evrei, iar 100.000 au fost deportaţi că sclavi la Roma.
După ce Ierusalimul a fost dărâmat, împăratul Hadrian a construit o cetate tipic romană, cu un templu al lui Jupiter în locul Templului închinat Domnului. Cetatea a primit un nou nume – Aelia Capitolina. Evreilor li s-a interzis să între în cetatea lor, sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Şi ţara Israel a primit un nou nume – Palestina. Din secolul al IV-Iea până în al VII-Iea, Ierusalimul a devenit creştin şi loc de pelerinaj. Peste tot au apărut biserici, sanctuare şi mănăstiri.

muntele-templului_blog_mm


În anul 638, cetatea a fost supusă de islam. În anul 691 aici a fost construit Domul Stâncii, iar în anul 715 moscheea al-Aqsa («moscheea îndepărtată», conform Surei 17,2). De atunci Ierusalimul, care a primit numele «al-Ouds» (Sfânta), a devenit al treilea oraş sfânt al islamului, după Mecca şi Medina.

Ierusalimul s-a aflat timp de aproape 1900 de ani sub stăpânirea diferitelor popoare. Chiar şi după înfiinţarea statului Israel (în anul 1948) au mai trecut câţiva ani până când Ierusalimul a ajuns din nou sub autoritatea evreilor (în 1967). Anul acesta (2013) se împlinesc 40 de ani de când centrul Ierusalimului îi aparţine Israelului.

Rămâne valabil Cuvântul profetic: «Sionul zicea: “M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul” Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pentecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt întotdeauna înaintea ochilor Mei» (Isaia 49,14-16).

Cetatea avertismentului divin
Au expirat promisiunile lui Dumnezeu? Va fi Domul Stâncii dărâmat, după cum aşteaptă unii evrei şi creştini, pentru că astfel Templul evreiesc să fie reconstruit pentru a treia oară? Va fi construit un Templu evreiesc Iângă Domul Stâncii ? Va rămâne totul neschimbat, aşa cum este astăzi, şi anume evreii cu Zidul Plângerii, iar musulmanii cu Domul Stâncii ? Este astăzi locul acesta, în care cândva se află Templul, nesemnificativ pentru Dumnezeu ?

Dumnezeu Însuşi a spus următoarele despre locul Templului:

«Dacă va veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele pe care vi le-am dat şi dacă va veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să va închinaţi înaitea lor, va voi smulge din ţară Mea, pe care v-am dat-o, voi Iepada de la Mine casă această pe care am închinat-o Numelui Meu şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele. Şi cât de înalta este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit şi va zice: “Pentru ce a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia ?” Şi se va răspunde: Pentru că L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele”» (2 Cron. 7,19-22).
Problema determinantă a Ierusalimului este una spirituală, fiind legată de relaţia personală a locuitorilor cetăţii cu Dumnezeul Creator, care S-a întrupat în Mesia şi a intrat în istorie că «Împărat al iudeilor».
Cei care caută adevărată pace a Ierusalimului nu Îl pot evita pe Dumnezeu (vezi Matei 23,39).
Până să se ajungă la pacea propriu-zisă, Ierusalimul va avea parte de şi mai multă presiune (vezi Zah. 12-14).

Noul Ierusalim – cetatea prezenţei divine
Ierusalimul va fi apogeul a tot ceea ce este nou, a tot ceea ce Domnul va realiza în viitor. Ierusalimul este simbolul şi personificarea credincioşiei lui Dumnezeu în lucrarea Lui de mântuire pentru omenire. Noul Ierusalim va fi centrul prezenţei lui Dumnezeu (vezi Apoc. 21,1-5; Zah. 2,14-17).
Prezenţa Lui va face cu adevărat din Ierusalim «cetatea păcii». Ierusalimul va deveni centrul păcii pentru toţi oamenii. Atunci se va împlini scopul care i-a fost destinat dintotdeauna (citiţi în acest sens Zah. 14).

Ştirea: Revista „Ştiri din Israel“, nr 3 – Martie 2013

NOTĂ: Îmi rezerv dreptul de a şterge comentările ofensive sau off-topic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *